Year: 2007

Cosmologia divină şi cea umană

    Studiul de mai jos aduce în faţa dreptslăvitorilor creştini, o învăţătură de credinţă fundamentală, ce a ajuns, în ultimii 200 de ani, să fie ignorată sau chiar cu totul răstălmăcită, sub presiunea acestei lumi căzute, cu ştiinţa, filosofia, cultura şi politica ei împotrivitoare lui Dumnezeu. Împotrivirea de care vorbim s-a manifestat, la vedere, […]...

Ştiinţa lui Dumnezeu şi „ştiinţa” omului

Articolul se adresează dreptcredincioşilor creştini, cu care autorul împărtăşeşte crezul şi dogmele fundamentale ale credinţei. În afară de acestea există şi unele aspecte ce se pot supune discuţiilor, nuanţărilor etc. Dar nu se intenţionează aici nicidecum vreo dezbatere, polemică, sau chiar dialog cu cei necredincioşi, deoarece nu se poate ajunge vreodată la vreun rezultat pozitiv, ci numai la crearea de părţi şi de argumente potrivnice. Prin urmare cei care nu au în inimă aceeaşi credinţă, deci şi aceleaşi izvoare autoritative: Dumnezeu, Scriptura, Sfinţii Părinţi, pot renunţa liniştiţi a citi aceste rânduri şi a combate pe autor în numele celorlalte autorităţi. Ar fi o luptă fără de reguli...

Un mare „antiecumenist”: Sfantul Prooroc Ilie Tezviteanul

„Şi fu dacă văzu Ahav pre Ilie, şi zise Ahav către Ilie: «Au tu eşti singur cela ce îndărătniceşti pre Israil?» (3 Regi, XVIII,17-18) Putem înţelege din pasajul de mai sus cum „antiecumeniştii” sunt acuzaţi de către conducerea „ecumenistă” a statului de faptul că, prin atitudinea lor, provoacă sminteală şi răzvrătire în popor împotriva autorităţilor. Astfel se creează un „duşman al poporului”, exact cum au procedat mai târziu revoluţionarii masoni francezi şi comuniştii răsăriteni. Acţiunea „răzvrătitului” antiecumenist ar duce la consecinţe economice dezastruoase pentru stat şi naţiune....

„Crede şi nu cerceta” sau „Cercetează şi nu crede”?

Cine nu a auzit vreodată acest reproş venit din partea celor laici, profani, secularizaţi şi liber cugetători, fie ei filosofi, oameni de ştiinţă şi cultură, sau oameni simpli din popor. Şi când fac aceştia reproşul de mai sus, şi cui? Atunci când sunt constrânşi să primească anumite afirmaţii dogmatice şi învăţături bisericeşti, ce nu le pot primi şi li se par potrivnice cugetului lor şi al lumii în care trăiesc şi ai cărei fii se simt a fi. „Crede şi nu cerceta” se combină atunci cu „eu nu sunt dogmatic”, „nu pot avea prejudecăţi”, „nu sunt obtuz” (în sens de „îngust”, deşi unghiul acela are cea mai mare deschidere…), „nu vreau să am ochelari de cal”, „minte îngustă”, şi cele asemenea acestora. Ce anume vor aceştia? Ei cer o libertate neîngrădită de cercetare şi nu acceptă acei „ochelari de cal” ai dogmelor. (...) Adversarii lui „crede şi nu cerceta” se plasează, fără să o recunoască, pe poziţia opusă: „cercetează şi nu crede”, invocând faptul că Dumnezeu ne-a dat mintea şi simţurile spre cercetare şi cunoaştere....