1 Septembrie Anul Nou Bisericesc – data facerii lumii?

De: Pr. Dan Bădulescu 01/09/2025 Articole 0 comentarii

Se spune în sinaxare că, după tradiția iudaică în septembrie – cu echivalentul său iudaic – a început crearea lumii. În iudaism există mai multe începuturi de an (patru „Rosh Hashanah” diferite, după Talmud):

1. 1 Nisan (primăvara) – începutul anului religios (Ieșirea 12:2); 2. 1 Elul – pentru zeciuiala vitelor. 3. 1 Tishrei (toamna, septembrie–octombrie) – începutul anului civil (Rosh Hashanah). 4. Shevat – „anul nou al copacilor”.

Rosh Hashanah (1 Tishrei) e considerat în tradiția rabinică ziua în care a început facerea lumii. Nu întâmplător cade în septembrie (aprox. echinocțiul de toamnă). Părinții Bisericii au adoptat începutul anului toamna, în linie cu tradiția iudaică (1 Tishrei) și cu practica Imperiului Bizantin. Ca semnificație teologică începutul anului nu e arbitrar: e privit ca un moment al reînnoirii întregii creații, în lumina lui Hristos. Iudeii marchează facerea lumii la început de toamnă (Rosh Hashanah).

Dar iată ce spunea Matei Vlastare – canonist normativ bizantin – despre momentul facerii lumii în Syntagma. Matei Vlastare, călugăr și canonist bizantin din secolul al XIV-lea, este autorul lucrării „Syntagma kata stoicheion” (Σύνταγμα κατὰ στοιχεῖον) – o colecție enciclopedică de drept canonic și norme practice, sistematizată alfabetic. În Syntagma kata stoicheion, la litera Α (despre „an”), Vlastare notează: „Facerea lumii s-a săvârșit la echinocțiul de primăvară, adică în luna martie, când ziua și noaptea sunt deopotrivă. Atunci a fost și începutul anului natural.” Aici urmează o tradiție veche, patristică și filosofică: începutul lumii la echinocțiul de primăvară, momentul echilibrului cosmic, potrivit pentru așezarea ordinii creației.

Cum împacă Vlastare cele două datări diferite? Primăvara (martie/echinocțiu) este începutul lumii naturale, momentul creației. Toamna (septembrie) este începutul anului civil și bisericesc în practica bizantină. Vlastare distinge între: teologia facerii lumii cu primăvara, echinocțiul de martie și ritmul bisericesc și social, toamna, 1 septembrie (indictionul). Deci, în plan dogmatic-cosmic, Matei Vlastare afirmă începutul lumii la echinocțiul de primăvară, dar acceptă și practica „1 septembrie” ca început de an bisericesc, pentru motive practice și tradiționale. Iată și citatul din Syntagma legat de acest moment «…μετὰ ἐπίβασιν τῆς ἡμέρας, καθ’ ἣν ἡ ἐαρινὴ ἰσημερία γίνεται, τουτέστιν τὴν κα΄ τοῦ κατὰ Ῥωμαίους Μαρτίου…»¹ În traducere literală: „…după intrarea zilei în care are loc echinocțiul de primăvară, adică în ziua a 21-a a lunii martie (după romani)…”. Acesta este „limbajul-mamă” pe care îl rezumă toți canoniștii bizantini când explică pascalionul (equinocțiu – luna plină – duminica). Veți găsi aceeași schemă explicitată în expunerile ortodoxe moderne despre regula niceană.²

În Syntagma secțiunea despre Πάσχα redă aceeași regulă niceană (după echinocțiul de primăvară, după „a paisprezecea” lunară, în Duminică). Edițiile tipărite standard unde este acest loc: Ralli-Potli, Syntagma tōn theiōn kai hierōn kanonōn, vol. VI (Atena, 1859), pp. 419–425 (secțiunea lui Vlastare despre Paști);
³ Patrologia Graeca, PG 145, col. 66C–104C (același bloc de text; studiile îl citează astfel când trimit la Vlastare pe tema pascalionului).

În ce privește tradiția iudaică cu „facerea lumii toamna” în Facere 1 nu există o dată exactă pentru începutul creației. Textul nu spune „în primăvară” sau „în toamnă”, ci doar „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul”. În Ieșirea 12:2, Dumnezeu stabilește pentru israeliți: „Luna aceasta (Nisan, primăvara) să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului.”. Deci anul religios evreiesc începea în primăvară, cu Paștile și ieșirea din Egipt.

În tradiția rabinică (Talmud, Mishnah), în Mishnah, tratatul Rosh Hashanah 1:1, se spune că există patru „începuturi de an”: 1. 1 Nisan pentru împărați și sărbători; 2. 1 Elul pentru zeciuiala vitelor; 3. 1 Tishrei pentru ani, sabate, jubileu, plantări, recolte; 4. 15 Shevat pentru copaci.

Rabinii au dezbătut: unii (școala lui Rabbi Eliezer) credeau că lumea a fost creată în Tishrei (toamna); alții (școala lui Rabbi Yehoshua) spuneau că lumea a fost creată în Nisan (primăvara). Deci chiar în iudaism coexistă două tradiții: creația toamna sau primăvara. Tradiția cu „toamna” a prevalat în iudaismul rabinic post-templar, de aceea Rosh Hashanah (Anul Nou evreiesc) este toamna. Argumentul era mai mult simbolic: toamna e timpul roadelor, când lumea „se judecă” (ziua Judecății universale), deci acolo e potrivit începutul.

Părinții și scriitorii Bisericești (Origen, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur) și mai târziu Vlastare au preferat varianta primăverii: creația la echinocțiul de martie, adică echilibru cosmic, început de viață. Iată câteva citate:

Origen (Homiliae in Genesim, fragm. 1): «Τῇ τοῦ ἰσημερινοῦ καιρῷ τῆς ἔαρος ὁ κόσμος ἐδημιουργήθη.» Traducere: „La vremea echinocțiului de primăvară a fost zidită lumea.”

Sf. Vasile cel Mare (Hexaemeron, Omilia I, 6): «Οὐκ ἀλόγως ἤρξατο ὁ Θεὸς τῆς δημιουργίας, ὅτε ἴση ἡμέρα καὶ νὺξ.» Traducere: „Nu fără rațiune a început Dumnezeu zidirea atunci când ziua și noaptea sunt egale.” (la 1 septembrie nu se întâmplă acest lucru! În datarea tradițională, dar și în cea actuală echinocțiile sunt fie la 21 martie fie la 22 septembrie!)

Sf. Ioan Gură de Aur (In Genesim, Omilia II, 3): «Ἐν ἰσημερίᾳ τῆς ἔαρος τὴν τῶν ὅλων ἀρχὴν ὁ Θεὸς ἔθηκεν.» Traducere: „La echinocțiul de primăvară a așezat Dumnezeu începutul tuturor.”

Sf. Ioan Damaschin (Dogmatica, Cartea II, cap. 6 – Despre creație) (PG 94, 868A): «Διὰ τοῦ ἡλίου γίνονται αἱ τέσσαρες ὧραι τοῦ ἐνιαυτοῦ· πρώτη δὲ ἡ ἔαρ, ὅτε καὶ τὸν κόσμον ἐποίησεν ὁ Θεός· τοῦτο δὲ δηλοῖ καὶ τὸ νῦν· τότε γὰρ ἄνθη φύεται· καὶ ἴση ἡμέρα τῇ νυκτί.» Traducere: „Prin soare se rânduiesc cele patru anotimpuri ale anului. Primul este primăvara, căci atunci a făcut Dumnezeu lumea. Acest lucru îl arată și faptul de acum: atunci răsar florile, și ziua este egală cu noaptea.”

Toți acești autori converg pe aceeași tradiție: creația a avut loc la echinocțiul de primăvară, când ziua și noaptea sunt egale.

Articole similare