Experienţa pastorală din mediul urban arată preotului atent la mişcările şi mutaţiile petrecute în sufletele păstoriţilor săi o serie de fenomene de apostazie ce ar trebui să provoace o adâncă îngrijorare. Unul dintre acestea este cel întâlnit tot mai des sub presiunea intensei propagande pro-ecumeniste la care suntem supuşi în ultimii ani: anume afirmaţia - şi deci concepţia - potrivit căreia „există un singur Dumnezeu, deci toţi oamenii se închină (cred, se roagă) la acelaşi Dumnezeu”....
Echivalenţa zi-eră este cu totul forţată şi contrazice flagrant şi Scriptura şi Tradiţia. O eră de milioane de ani? Care deci fac sute de milioane de zile? Sau o singură zi cu o durată enormă, o zi lumină de milioane de ani şi o noapte la fel de lungă? Aşa ceva deja plasează această „părere teologică” în domeniul neverosimilului. Ca să fi fost acceptată ca atare, cei care au emis-o ar fi trebuit să dovedească cel puţin plauzibilitatea ei. Şi chiar şi dacă ar reuşi acest lucru, tot nu ar fi o dovadă că lucrurile au stat chiar aşa în realitate. Fiind conştienţi de aceasta autorii manualelor respective menţionează că „zilele ar fi putut fi ere,… sau o zi ar fi putut fi 1000 de ani…”. După cum se vede la o analiză atentă, ei nu au emis nimic cât de cât plauzibil în acest sens....
Invăţătura patristică spune limpede că Dumnezeu, deşi ar fi putut crea totul dintr-o dată, a ales să creeze în trepte de o tot mai mare desăvârşire, fiecare treaptă fiind lucrarea unei clipe sau a unei foarte scurte perioade de timp, culminând cu facerea omului, împăratul zidirii; iar întreaga lucrare este încheiată nu într-o clipită, nici într-o perioadă de o lungime nedefinită, ci oarecum la mijlocul acestor extreme, exact în şase zile....