Despre situaţia Postului Sfinţilor Apostoli
Iubiţilor, să nu credeţi pre tot duhul, ci să ispitiţi duhurile de sânt de la Dumnezeu, că mulţi proroci mincinoşi au ieşit în lume. (1 Ioan IV, 1)
Iară Duhul arătat grăieşte, că în vremile cele de apoi se vor depărta unii dela credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile cele drăceşti. (1 Timotei IV, 1)
Atenţionare!
Acest scurt material conţine probleme de tipic bisericeşti deosebit de complicate şi dificile ce pot produce nu puţină sminteală în cugetul şi inima clerului şi credincioşilor noştri. Prin urmare el se adresează cu precădere ierarhilor, duhovnicilor, ieromonahi şi preoţi de mir. Dacă totuşi el ajunge sub ochii şi la inimile credincioşilor mireni, atunci se cere ca el să fie neapărat discutat cu duhovnicii lor. Fiind vorba de ceva atât de delicat şi complicat, trebuiesc evitate orice concluzii, hotărâri şi acţiuni pripite, ci, cum am spus, consultat duhovnicul spre luminare a situaţiei.
În catehezele curente clerul şi credincioşii noştri află în cea de cele 9 porunci bisericeşti. În legătură cu tema micului nostru studiu, poruncile respective sună aşa:
„2. Să ţinem toate posturile de peste an…
4. Să ne spovedim şi să ne cuminecăm în fiecare din cele patru posturi mari de peste an…
Cele 4 mari posturi din an, dintre care desigur Postul Paştelui sau cel Mare este cel mai important, constituie fără nici o discuţie, cea mai bună perioadă a anului pentru pocăinţă şi mărturisire, cercetare a cugetului şi curăţire pentru primirea Sfintelor Taine. Că aşa stau lucrurile o confirmă şi Tradiţia Bisericii, şi faptul că în acele perioade, există posturile de obşte, adică toată Biserica posteşte, „de la vlădică până la opincă”, cler şi credincioşi. Aceasta e regula, cu excepţiile de rigoare. Lăsăm la o parte cât reprezintă procentul acestor excepţii, deşi per ansamblu s-ar putea, pe bună dreptate obiecta, că, statistic vorbind, peste 80% din credincioşii ortodocşi nominali, nu respectă cum se cuvine rânduielile posturilor. Nu îndrăznim să afirmăm nici măcar ceva aproximativ despre cler şi monahi, nefiind în măsură de a afirma ceva cât de cât verificabil.
Totuşi, oricum ar fi, afirmaţia de sus rămâne în picioare: este perioada cea mai nimerită, cu mult sprijin pentru nevoinţele de obşte.
Acum, dacă revenim la spovedanie, ştim că ea este socotită drept „al doilea Botez”. Primul Botez în vechime era precedat obligatoriu de post general, atât pentru credincioşi („vlădică… opincă”), cât şi pentru catehumeni. Drept pentru care Botezul se făcea în anumite momente speciale ale anului: Învierea (Paştele), Boboteaza. Şi, iată vedem că înaintea acestora era tocmai rânduită o perioadă de post (Postul Mare, Postul Crăciunului). Ştim că în decursul istoriei, Botezul pruncilor a început să se facă aleatoric, fiind un eveniment din ce în ce mai restrâns, familial. Aşadar, cei în cauză nu au mai fost legaţi de vreun post pregătitor. Nu discutăm acum ce efecte are această schimbare, ci deocamdată, luăm lucrurile aşa cum se prezintă ele.
Rămânem atunci la „cel de-al doilea Botez”, spovedania. Şi pentru aceasta s-a rânduit ca să fie precedată de o pregătire adecvată, şi anume de post:
„Pregătirea pentru spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie, după Sfinţii Părinţi, trebuie însoţită de post. Dar postul adevărat, nu cel fariseic, ci cel stabilit de Biserică… Întrucât fiecare creştin trebuie să-şi dea seama că dacă cineva îşi ridică mintea şi inima către Dumnezeu prin post şi rugăciune… Fără post şi rugăciune nu putem ajunge la o cunoaştere de sine…De aceea, întrucât postul şi rugăciunea sunt singura cale de pregătire pentru o spovedanie adevărată, trebuie să urmăm cu sârguinţă aceste porunci ale Bisericii…(subl. ns.)” 1
Credincioşii sunt îndrumaţi să ţină cel puţin 3 zile, deşi aici părerile diferă cumva. Cei rigorişti socotesc 3 zile fără cele normale de post, deci cum ar veni luni, marţi, – miercuri, joi, vineri şi să zicem sâmbătă spovedanie. De ex:
„Cum şi ce trebuie să facă un credincios înainte de Spovedanie şi de Împărtăşanie?
Răspuns: Primul lucru să ţină 5 zile de post…” 2
Acum vedem clar că în perioada posturilor mari acest lucru se petrece cumva de la sine, întrucât ele ar trebui să ţină cel puţin 8 zile. De unde ştim acest lucru?
Dintre cele 4 posturi mari singurul post variabil ca durată este Postul Sfinţilor Apostoli. Variabilitatea sa este determinată de data mişcătoare a Paştelui şi de data fixă a praznicului: 29 iunie.
În urma hotărârii ecumenice cuprinse, atenţie în horosul dogmatic de la Niceea (325), Biserica Sobornicească (din toate locurile şi timpurile de atunci şi din viitor!) a stabilit o serie de rânduieli de tipic liturgic pentru reglarea acestei perioade. Şi anume intervalul în care poate avea loc paştele a fost fixat între 22 martie şi 25 aprilie.
22 martie este cea mai timpurie dată în care se pot îndeplini cele patru condiţii canonice:
1) duminică;
2) după echinocţiul de primăvară3;
3) cu prima lună nouă pascală;
4) după paştele iudaic.4
Urmează apoi: joi 1 mai (40 de zile de la Paşti) Înălţarea Domnului; duminică 11 mai (50 de zile de la Paşte) Pogorârea Duhului Sfânt.
25 aprilie. Această dată dă următoarele repere liturgice: joi 3 iunie Înălţarea Domnului; duminică 13 iunie (50 de zile de la Paşte) Pogorârea Duhului Sfânt.
Săptămâna ce urmează acestei sărbători mari ce încheie Penticostarul şi ciclul iconomiei lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, este o săptămână luminoasă de prăznuire ce are rânduite zile de harţi.
În aceste condiţii, postul Sfinţilor Apostoli arată astfel:
-
În primul caz (Paştele la 22 martie) începutul postului 19 mai;
-
În al doilea caz (Paştele la 25 aprilie) începutul postului 21 iunie.
Deci durata minimă tradiţională este 21 iunie – 28 iunie = 8 zile
Iată că anul acesta (2005) spre nedumerirea credincioşilor, postul Sfinţilor Apostoli durează 2 zile! Care este explicaţia acestei abateri?
Odată cu adoptarea reformei calendaristice din octombrie 1924, Biserica Română s-a văzut pusă în faţa unor grave dileme liturgice. Reforma a implicat un decalaj calendaristic de 13 zile în care aceleaşi zile (să zicem duminica) au date diferite, de ex. duminică 22 martie „stil vechi” va fi = 4 aprilie „stil nou”, iar 25 aprilie s.v = 8 mai s.n. Rezultatele imediate ale acestei reforme luate în pripă şi fără consensul tuturor bisericilor ortodoxe locale, ba chiar în acei ani numai de către Patriarhia Ecumenică, Biserica Greciei şi Biserica Română s-au arătat în anii 1926 şi 1929.
Dilema a constat în alegerea respectării:
-
fie a intervalului tradiţional liturgic 22 martie – 25 aprilie
-
fie alinierea la compromisul liturgic ce funcţionează de atunci încoace în toate jurisdicţiile ortodoxe „pe nou”, şi anume „Paştele pe vechi, mineiul pe nou” , şi atunci a fost necesară o nouă Pascalie. Conforma acesteia Biserica Română a prăznuit Paştele în 1926 la data de 4 aprilie (s.n. = 22 martie s.v.), izolându-se În această situaţie însă, Biserica noastră s-a trezit într-o situaţie liturgică fără precedent în toată istoria ei aproape bi-milenară: anume aceea de a prăznui Paştele complet izolată de celelalte biserici ortodoxe locale! La această gravă anomalie se adăuga şi încălcarea canonică a celui de-al patrulea punct, şi anume, relaţia cu paştele iudaic, ce nu poate să fie simultan, şi cu atât mai puţin după Paştele creştin. În anul 1929 situaţia a arătat în felul următor:
-
Toate celelalte biserici ortodoxe locale au urmat atunci Pascalia tradiţională, adică majoritatea rămasă pe vechiul calendar (tradiţional) 22 aprilie, iar cei de pe „nou”, pe echivalentul ei, adică 5 mai. 5
Oscilaţiile sinodalilor noştri erau de înţeles, deoarece ambele situaţii implicau abateri canonice şi liturgice:
-
fie (31 martie) izolarea de Bisericile surori, de pascalia tradiţională, călcarea dispoziţiei privitoare la paştele iudaic;
-
fie (5 mai) depăşirea termenului limită 25 aprilie şi scurtarea nepermisă a postului Sfinţilor Apostoli.
Am văzut că prin depăşirea termenului de 25 aprilie postul va arăta astfel: 26 aprilie – 2 mai = postul ţine 7 – 1 zile. După această dată se întâmplă următoarele: 3 – 8 mai = postul pur şi simplu dispare!
Consultat în această privinţă, Părintele Cleopa a dat următorul răspuns:
„Credinciosul: Dar cum stăm cu postul Sfinţilor Apostoli, căci cei cu stilul vechi zic că noi am desfiinţat postul Sfinţilor Apostoli ?
Preotul: Nu-i deloc aşa cum zic aceşti creştini şi conducătorii lor, care îi amăgesc cu minciunile lor. Postul Sfinţilor Apostoli nu este desfiinţat, ci ţinut sub iconomia Bisericii Ortodoxe Române, căci dacă ar fi fost desfiinţat, nici într-un an nu am mai avea postul Sfinţilor Apostoli.
Credinciosul: Dar de ce uneori postul Sfinţilor Apostoli este mai mic de 8 zile. Căci după rânduiala canoanelor nu poate fi mai mic de 8 zile?
Preotul: Pentru că postul Sfinţilor Apostoli stă în strânsă legătură cu Sfintele Paşti. Pascalia noastră ortodoxă are 34 de date pascale, care se schimbă din data de 22 martie pînă la 25 aprilie; aşa că atunci când Sfintele Paşti cad cel mai timpuriu, la 22 martie, prima zi de după echinocţiul de primăvară, atunci postul Sfinţilor Apostoli se întinde până la şase săptămâni. Iar când Sfintele Paşti cad cel mai târziu la 25 aprilie, postul Sfinţilor Apostoli rămâne de 8 zile. Dar, fiindcă am făcut ascultare de hotărârea Sinodului Panortodox de la Moscova, din anul 1948, şi am primit să facem Sfintele Paşti după pascalia alexandrină, care este rămasă în urmă cu 13 zile, ca şi calendarul iulian, atunci când Paştile cad târziu din cauza pascaliei vechi, la noi postul Sfinţilor Apostoli se suprimă sau este mai mic de 8 zile.
Credinciosul: Dar cum se procedează atunci când postul Sfinţilor Apostoli lipseşte, sau este mai mic de 8 zile?
Preotul: Atunci rămânem la hotărârea Sfântului Sinod şi câte zile rânduieşte Sfântul Sinod, atâtea zile postim.
Credinciosul: Dar poate Sfântul Sinod să rânduiască să postim chiar şi în săptămâna de harţi de după Sfânta Treime?
Preotul: Poate, desigur. Sfântul Sinod are putere să poruncească, atunci când crede de cuviinţă şi de nevoie, să se ţină post, aşa cum arată Mărturisirea Ortodoxă, partea I, răspuns la întrebarea 92. În porunca a 2-a a Bisericii se arată că: „Timpul pentru îndeplinirea postului îl hotărăşte Biserica” (vezi Învăţătura de credinţă ortodoxă, ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1952, p. 409). 6
Ar fi interesant de aflat ce înţelegeau „călăuza” şi „învăţătura de credinţă” ortodoxe prin „Biserică”. Porunca a 2-a, sau a 4-a a cărei Biserici? Să fie oare vorba aici de vreo „biserică locală”? Sau chiar de „Biserica Sobornicească”?
Revenind la porunca a 2-a ea, după cum am văzut, sună astfel:
„2. Să ţinem toate posturile de peste an.”
Biserica Ortodoxă Sobornicească (Catolică) şi Ecumenică (Universală) a stabilit deja care sunt posturile de obşte din anul liturgic bisericesc, atât cele 4 posturi mari, cât şi cele de durată mai scurtă (de o zi, ajunurile). Postul Sfinţilor Apostoli este un „post mare”!
Este adevărat că în anumite cazuri, chiar şi episcopul locului (eventual cu sinodul său) poate hotărî o perioadă de post, conform aceloraşi porunci bisericeşti:
„6. Să ţinem posturile pe care le-ar orândui episcopul sau mitropolitul locului în vreme de primejdii, de molime sau alte necazuri.”
Se vede limpede conţinutul acestei porunci, şi faptul că ea are în vedere situaţii locale excepţionale.
Să vedem şi alte indicaţii:
„Postul Sfinţilor Apostoli, rânduit de Biserică… ţine de la Duminica I-a după Pogorârea Duhului Sfânt (sau Duminica tuturor Sfinţilor) şi până în ziua sărbătorii… Lungimea acestui post
variază în funcţie de data sărbătorii Sfintelor Paşti. În anii în care, datorită situaţiei calendaristice, postul acesta dispare, se instituie un post special de trei zile înaintea sărbătorii Sfinţilor Apostoli.” 7
„Despre vechimea acestui post mărturisesc, în sec. IV, Constituţiile Apostolice 8 … durata postului Sfinţilor Apostoli se scurtează, de la 28 de zile (durata cea mai lungă) până la desfiinţare (în anii când Paştile cade după data de 1 mai). Aşa s-a întâmplat în anii 1945 şi 1956 (Paştile la 6 mai), când Sf. Sinod a hotărât ca postul să se ţină în cele trei zile dinaintea sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (sărbătoarea căzând înaintea Duminicii tuturor Sfinţilor, în seara căreia trebuia să lăsăm sec). Aceeaşi situaţie am avut-o şi în anul 1983 (Paştile la 8 mai), când postul a fost de numai două zile…
La catolici acest post e redus la o singură zi (ajunul sărbătorii Sfinţilor Petru şi Pavel, adică 28 iunie).” 9
Învăţătura tradiţională exprimată prin Sf. Simeon al Tesalonicului spune:
„Postul Apostolilor se face pentru cinstirea lor şi e cu dreptate, căci multe bunătăţi ne-au învrednicit printr-înşii şi pentru ca postul înfrânării şi ascultării lucrători şi învăţători s-au arătat nouă până la moarte. Aceasta până şi papistaşii fără voie o mărturisesc, cinstindu-i cu post la pomenirile lor. 10 Noi după aşezământurile Apostolilor cele date prin Clement, după Pogorârea Duhului Sfânt ne veselim o săptămână, pentru că nu cu hrană să ne îngreuiem precum avem învăţătură, şi după acea săptămână de rând cinstind pe Apostolii care ne-au învăţat să postim.” 11
Deci, iată cum a arătat situaţia în 1945 şi 1956:
- Duminică 24 iunie (†) Pogorârea Duhului Sfânt dar şi †) Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (!)
- Luni 25 (†) Sf. Treime (Lăsatul secului pentru Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel)
- marţi 26 – (Începutul Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel – !)
- miercuri 27 – post
- joi 28 – post
- Vineri 29 (†) Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
Iată cum a arătat acest lucru oficial:
1. Tem. nr. 2951/1955. Calendarul şi data Sf. Paşti pe anul 1956.
Sfintele Paşti pe anul 1956 cad la 6 mai.
Comisia instituită de Cancelaria Sfântului Sinod pentru examinarea proiectului de calendar bisericesc pe anul 1956 a făcut următoarele propuneri:
a). În ziua de Buna Vestire, care în anul 1956 cade în Duminica I-a din Postul Sf. Paşti, să se săvârşească Liturghia Sf. Vasile cel Mare, potrivit indicaţiilor înscrise în Tipicul cel Mare (al Sf. Sava) şi în Triod, la capetele lui Marco, (Ut. S).
b). În ceea ce priveşte sărbătoarea Rusaliilor, care cade în anul 1956 odată cu sărbătoarea Naşterii Sf. Ioan Botezătorul, slujbele acestor două sărbători să se combine, (prin analogie cu regulele înscrise în mineele greceşti şi cele româneşti pentru cazul când sărbătoarea Pogorârii Sf. Duh se întâmplă să cadă în ziua de 21 mai, sărbătoarea Sf. împăraţi Constantin şi Elena.)
Pentru consideraţiuni de ordin practic, în legătură mai ales cu bisericile care au hramul «Naşterea Sf. Ioan Botezătorul», e de preferat rânduiala de mai sus, decât cea prevăzută în Penticostar şi Tipicul cel Mare, care în cazurile similare (Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul), recomandă mutarea serbării Sfântului în altă zi.
c). În ceea ce priveşte postul Sf. Apostoli, comisiunea propune să se urmeze rânduiala hotărâtă de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru anul 1945 (când Paştele a căzut tot la 6 mai) şi de Sf. Sinod al Bisericii din Grecia pentru anul 1929 (când Paştele a căzut la 5 mai), adică să se prevadă un post de 3 zile — la 26, 27 şi 28 iunie — înainte de sărbătoarea Sf. Apostoli Petru şi Pavel. 12
Dar în anul 1983?:
- Duminică 26 iunie (†) Pogorârea Duhului Sfânt (Lăsatul secului pentru Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel)
- Luni 27 (†) Sf. Treime (Începutul Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel – !!?)
- marţi 28 – post
- Miercuri 29 (†) Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
Ambele situaţii sunt de-a dreptul catastrofale din punct de vedere al tipicului bisericesc tradiţional. Pogorârea Duhului Sfânt nu poate cădea nicidecum în acelaşi timp cu Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, (ultima dată tradiţională fiind 13 iunie), iar Tipicul Mare nu are în consecinţă nici o indicaţie în acest sens. Cât despre situaţia 1983, ea nu mai suportă deja comentarii: postul începe în ziua Sf. Treimi!
Hotărârea de la Moscova cu privire asupra problemei calendarului bisericesc suna aşa:
„REZOLUŢIA CU PRIVIRE LA PROBLEMA „CALENDARULUI BISERICESC”
1. În dorinţa de a menţine unitatea bisericească, Consfătuirea întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor autocefale adunaţi la Moscova, a procedat la cercetarea problemei calendarului ajungând la concluzia că valoarea calendarului pentru Biserica ortodoxă se determină mai întâi de toate prin poziţia acestuia faţă de data serbării Sf. Paşti; întrucât această sărbătoare trebuie să se facă pe bază de temeiuri biblice şi în conformitate cu hotărârile soborniceşti (sinoade ecumenice) pretutindenea în acelaşi timp, într’o zi de Duminecă, şi nu la aceiaşi dată cu Paştele iudaic.
Pascalia alexandrină satisface complet această exigenţă bisericească.
-
Pentru ca să fie evitate diferenţele în ceeace priveşte sărbătorirea Sf. Paşti, din cauza multiplelor sisteme calendaristice ce există în uzul Bisericilor autocefale, Consfătuirea consideră că este obligatoriu pentru întreaga lume ortodoxă de a sărbători Sf. Paşti, numai după stilul vechi (Iulian), în conformitate cu pascalia alexandrină.
-
Până la elaborarea şi ratificarea celui mai perfecţionat calendar, Consfătuirea socoteşte că, în ceea ce priveşte sărbătorile fixe, fiecare Biserică autocefală poate să se folosească de calendarul ce a intrat în uzul Bisericii respective.
-
Consfătuirea socoteşte că, clericii şi mirenii au obligaţii de a urma stilul acelei biserici locale, în graniţele căreia ei locuiesc, primindu-1 ca unul din obiceiurile acelei bisericii, respectarea căruia ne poruncesc Sf. Canoane în numele unirii şi al dragostei.
† Smeritul Alexei, din mila lui Dumnezeu Patriarh al Moscovei şi întregei Rusii.
† Smer. Calistrat, Catolicos-Patriarh al Georgiei.
† Smer. Patriarh al Serbiei Gavriil.
† Smer. Justinian, din mila lui Dumnezeu Patriarh al României.
† Smer. Ştefan Exarhul Bulgariei.
† Mitropolitul Ilie al Libanului.
Din partea Bisericii Antiohiei † Mitropolitul Ilie al Libanului, † Mitropolitul Alexandru al Emesiei.
Din partea Bisericii Alexandriei, idem.
Din partea Bisericii autocefale ortodoxe din Polonia, † Smeritul Timotei, Arhiep. Bielostocului.
† Din partea Bisericii albaneze, episcopul Paisie al Coriţei.
† Exarhul Patriarhiei Moscovei din Cehoslovacia, Elefterie arhiepiscop al Pragăi 13
Recunoaştem desigur că acestea, la care se adaugă situaţia din anul în care scriem (2005) constituie situaţii limită, dar – atenţie! – ele survin nu ca excepţii, ci ca o consecinţă de regulă a situaţiei calendaristice actuale a bisericilor „de pe nou”. Dovada este furnizată de ex. în tabelul cu data Paştelui între 1961 şi 2118 aflat la sfârşitul Sf. Evanghelii contemporane.
Astfel situaţia critică descrisă mai sus (Paştele cade după data de 25 aprilie) se repetă de nu mai puţin de 45 de ori în 157 de ani! Între 1961 – 2005, 44 de ani, situaţia a avut loc de 18 ori. În aceleaşi intervale de timp Paştele cade în luna mai 1961 – 2118 de 27 de ori, iar între 1961 – 2005 de 7 ori.
Să vedem acum consecinţele situaţiilor de mai sus în ceea ce priveşte spovedania şi împărtăşania. Duhovnicii şi credincioşii sunt puşi în faţa următoarei dileme: pentru spovedanie ar trebui, cum am mai spus, cel puţin trei zile la rând, post. Putem în acest caz să numim, fără a greşi, o spovedanie de obşte, adică cea făcută de către toţi membrii Bisericii, cler, monahi şi credincioşi. Atenţie! A nu se confunda aceasta cu spovedania în comun, de tipul celei practicată de către Sf. Ioan de Kronstadt în Postul Mare, ca o iconomie cu totul specială. Deci o spovedanie normală, individuală.
Cum se vor putea ţine aceste zile? În cazul când sărbătoarea cade (după Paştele pe 1 mai) într-o zi de miercuri, (aşa cum cade de exemplu în anul acesta – 2005) este exclus, deoarece a posti în Duminica Rusaliilor sau chiar cea „A tuturor Sfinţilor” este o abatere extrem de gravă şi cu totul inacceptabilă, drept pentru care am văzut că nici un Sf. Sinod local nu s-a putut încumeta (cel puţin până acum!) să o facă. Şi atunci, de la sine înţeles că nici duhovnicii sau credincioşii nu au acest drept, altminteri agonisind osândă în loc de plată.
Se poate atunci ca o derogare posti numai 2 zile? Eventual, dar practic spovedania tuturor credincioşilor într-o singură zi, marţi de ajun, devine şi ea practic imposibilă, într-o parohie normală, cu toată bunăvoinţa, evlavia şi râvna clericilor şi credincioşilor.
Nici ideea continuării spovedaniei în chiar ziua de miercuri, a praznicului, în timpul utreniei, nu ar face decât să mai îndrepte parţial lucrurile, creând şi oarecare tulburare în biserică.
S-au mai auzit şi propuneri de a se posti cele trei zile în săptămâna de harţi de după Sfânta Treime, cum ar veni marţi, miercuri, joi, sau miercuri, joi, vineri. Aici se încalcă 2 lucruri:
– zilele de bucurie (harţi) rânduite de Biserică în Sfânta sa Tradiţie;
– spovedania nu mai este de fapt într-unul din cele 4 mari posturi de peste an, deci se calcă porunca a 4-a a Bisericii. Pe alocuri s-a menţionat, parcă anticipând cumva această situaţie ciudată şi indicaţia: „sau cel puţin (măcar) o dată pe an, adică în Postul Mare. Dar după tâlcuirea duhovnicească generală, porunca a 4-a a vrut să zică „cel puţin de 4 ori”:
„După rânduiala Bisericii şi după Tradiţie, credincioşii se împărtăşesc, cu dezlegarea preotului lor, cel mai rar de patru ori pe an, în cele patru posturi.” 14
Acum, întrucât atât duhovnicii cât şi credincioşii din B.O.R., ca şi ceilalţi din bisericile de „pe nou” se găsesc în situaţia aceasta penibilă fără voia lor, (şi pentru zdrobitoarea majoritate şi fără ştirea – cunoştinţa lor, ei fiind cu totul departe de cunoaşterea rânduielilor canonice şi de tipic) în care „postul Sfinţilor Apostoli nu este desfiinţat, ci ţinut sub iconomia Bisericii Ortodoxe Române… care rămânem la hotărârea Sfântului Sinod şi câte zile rânduieşte Sfântul Sinod, atâtea zile postim”, atunci şi duhovnicii şi credincioşii ar putea să iconomisească în acest caz. Însă, oricum ar fi, este vorba doar de un compromis, în care nu pot fi date decât indicaţii şi sugestii de la caz la caz, şi nicidecum o regulă generală normativă obligatorie. Şi atunci, rămân şi alte variante,:
– a se ţine doar cele 2 zile de post (luni şi marţi) şi a se face spovedanii chiar în timpul acestui „aşa-zis” post mare, cu cei care vor s-o facă, mai ales pentru a se împărtăşi de Sfinţii Apostoli;
– mai potrivită ni se pare varianta de a continua – desigur opţional! – postul şi după sărbătoare, urmând ca spovedania şi împărtăşania să aibă loc zilele următoare (în parohii sâmbătă sau duminică). Aşa va fi simţit postul ca fiind realmente un „post mare”, şi cugetele duhovnicilor şi credincioşilor se vor mai linişti…
Iată una din consecinţele unei hotărâri pripite şi nechibzuite luată în trecut sub presiunea unor factori „extra-bisericeşti”, secularizaţi, laici, politici, economici şi „ştiinţifici”, fără a se fi obţinut mai întâi consensus Ecclesiae şi consensus Patrum.
Rămânem la mila şi iubirea de oameni a bunului Dumnezeu, mărturisindu-ne neputinţele, dar totodată şi Adevărul de credinţă, nădăjduind că Domnul ne va lumina şi descoperi calea cea bineplăcută Lui de a ieşi din aceste impasuri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Bibliografie
Sf. Nectarie din Eghina Despre pocăinţă şi spovedanie, Egumeniţa, Galaţi, 2004
Sf. Sava cel Sfinţit Tipicon, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2002
Viaţa, minunile şi învăţăturile Sfântului Ierarh Serafim (Sobolev) făcătorul de minuni din Sofia, Bucureşti, 2003
Arhim. Bălan, Ioanichie Rânduiala Sf. Spovedanii şi a Sf. Împărtăşanii, Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei, 1993
Măndiţă, Nicodim, Vămile văzduhului vol. I
Ionescu, Nae, Teologia, Ed. Deisis, Sibiu, 2003
Biserica Ortodoxă Română, nr. 3-4/1955
Pr. Simeon Adrian Călăuză canonică Ed. Pelerinul, Iaşi, 1996
Note
________________________________________________
- Sf. Nectarie din Eghina Despre pocăinţă şi spovedanie, Egumeniţa, Galaţi, 2004, pp. 88-89
- Cf. Păr. Cleopa în Pelerinul român, Oradea, 1991 p. 102
- Evident în emisfera nordică! (n.a.)
- În cazul în care acesta are loc simultan, se amână până în duminica următoare cu aceste conjuncturi.
- Pentru urmărirea pe larg a acestor evenimente a se vedea excepţionalele reportaje realizate în epocă de către Nae Ionescu, culese în lucrarea Teologia, Ed. Deisis, Sibiu, 2003, pp. 152-203
- Arhim. Ilie Cleopa Călăuză în credinţa ortodoxă, Galaţi, 1991, pp. 252-253
- Indrumări misionare, Despre Posturi (capitol elaborat de către Pr. prof. dr. Ene Branişte), Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1986, p. 742
- Cart. V, cap. 20: „După ce veţi serba Cincizecimea, mai serbaţi o săptămână, şi după aceea postiţi o săptămână; căci este drept ca să vă şi bucuraţi de darul cel de la Dumnezeu, şi să postiţi după odihnă, deoarece şi Moisi şi Ilie au postit patruzeci de zile…” etc. (trad. rom. cit., p. 142)
- Pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1993, pp. 259-260
- Dar am văzut mai sus cel fel de „cinste”: o zi!
- Sf. Simeon Tesaloniceanul răspuns la întrebarea 54: „Postul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, al Sfinţilor Apostoli şi a Preacuratei, de unde s-au aşezat? Şi cine le-a aşezat dintâi? Că unii zic că aceste postiri sunt aşezate mai în urmă.” Bucureşti, 1865
- Hotărârile Sf. Sinod B.O.R. sesiunea 13 aprilie 1955, în Ortodoxia, Anul LXXIII, 3-4, MARTIE-APRILIE 1955, p. 465
- Ortodoxia, Anul I, Nr. 1, ianuarie-martie, Bucureşti, 1949, pp. 124-134
- Arhim. Ioanichie Bălan Rânduiala Sf. Spovedanii şi a Sf. Împărtăşanii, Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei, 1993, p. 71