După cum ne relatează biograful său protestant, von Gebler, «O privire aruncată asupra celui mai adevărat izvor istoric pentru vestitul proces, va convinge pe oricine că Galileo a petrecut cu totul 22 de zile în clădirile Sfântul Oficiu (adică Inchiziţia), şi chiar şi atunci nu într-o celulă de puşcărie cu gratii la ferestre, ci în elegantul şi comodul apartament al unui oficial al Inchiziţiei.» În rest, i s-a permis să se folosească pentru vizite şi odihnă de casele prietenilor, care erau totdeauna confortabile şi de obicei luxoase. Este cu totul neadevărat - aşa cum se afirmă tot timpul - că el a fost fie torturat, fie orbit de persecutorii săi - deşi în 1637, 5 ani înainte de moartea sa a orbit complet – sau că i s-a respins îngroparea în pământ consacrat. Dimpotrivă, deşi papa (Urban VIII) nu a îngăduit ca să ridice un monument deasupra mormântului său, el a trimis binecuvântarea sa specială celui ce era pe moarte, care nu numai că a fost îngropat în pământ consacrat, ci şi în biserica Santa Croce de la Florenţa. În final, celebrul «Eppur si muove», ce se presupune că a fost spus de Galileo, când s-a ridicat din genunchi după ce a abjurat mişcarea pământului, este o ficţiune recunoscută, care n-a fost menţionată nicăieri mai mult de un secol de la moartea lui, petrecută la 8 ianuarie 1642, anul în care s-a născut Newton....
Studiul de mai jos aduce în faţa dreptslăvitorilor creştini, o învăţătură de credinţă fundamentală, ce a ajuns, în ultimii 200 de ani, să fie ignorată sau chiar cu totul răstălmăcită, sub presiunea acestei lumi căzute, cu ştiinţa, filosofia, cultura şi politica ei împotrivitoare lui Dumnezeu. Împotrivirea de care vorbim s-a manifestat, la vedere, […]...
Articolul se adresează dreptcredincioşilor creştini, cu care autorul împărtăşeşte crezul şi dogmele fundamentale ale credinţei. În afară de acestea există şi unele aspecte ce se pot supune discuţiilor, nuanţărilor etc. Dar nu se intenţionează aici nicidecum vreo dezbatere, polemică, sau chiar dialog cu cei necredincioşi, deoarece nu se poate ajunge vreodată la vreun rezultat pozitiv, ci numai la crearea de părţi şi de argumente potrivnice. Prin urmare cei care nu au în inimă aceeaşi credinţă, deci şi aceleaşi izvoare autoritative: Dumnezeu, Scriptura, Sfinţii Părinţi, pot renunţa liniştiţi a citi aceste rânduri şi a combate pe autor în numele celorlalte autorităţi. Ar fi o luptă fără de reguli...
Cine nu a auzit vreodată acest reproş venit din partea celor laici, profani, secularizaţi şi liber cugetători, fie ei filosofi, oameni de ştiinţă şi cultură, sau oameni simpli din popor. Şi când fac aceştia reproşul de mai sus, şi cui? Atunci când sunt constrânşi să primească anumite afirmaţii dogmatice şi învăţături bisericeşti, ce nu le pot primi şi li se par potrivnice cugetului lor şi al lumii în care trăiesc şi ai cărei fii se simt a fi. „Crede şi nu cerceta” se combină atunci cu „eu nu sunt dogmatic”, „nu pot avea prejudecăţi”, „nu sunt obtuz” (în sens de „îngust”, deşi unghiul acela are cea mai mare deschidere…), „nu vreau să am ochelari de cal”, „minte îngustă”, şi cele asemenea acestora. Ce anume vor aceştia? Ei cer o libertate neîngrădită de cercetare şi nu acceptă acei „ochelari de cal” ai dogmelor. (...) Adversarii lui „crede şi nu cerceta” se plasează, fără să o recunoască, pe poziţia opusă: „cercetează şi nu crede”, invocând faptul că Dumnezeu ne-a dat mintea şi simţurile spre cercetare şi cunoaştere....
Nimeni nu se îndoieşte că în zilele noastre tulburate, astrologia joacă un rol din ce în ce mai mare, atât în societate, cât şi în vieţile particulare ale oamenilor. Dacă ne limităm discuţia la ţara noastră, putem spune că atitudinea aceasta a suferit o schimbare radicală după 1990. Până la acea dată, să spunem că în timpul celor 40 de ani de materialism dialectic, astrologia a fost trecută în rândul pseudo-ştiinţelor obscurantiste, superstiţiilor, etc., şi ca atare, exclusă din zona acceptată de stat (partid) din zona socială vizibilă: şcoală, literatură, mass media....
Ortodoxie şi erezie[1] Pr. Dan Bădulescu Iubiţi ASCOR-işti, iubiţi invitaţi, iubite gazde, încep prin a vă mărturisi că din punctul meu de vedere, şi cred că şi al domnului Jean Nedelea, noi amândoi suntem în postură de debutanţi. Am fost la multe întâlniri ASCOR dar totdeauna în postura de […]...
Definiţiile mai noi ale religiilor au în vedere anumite trăsături care pot fi aplicate unui număr restrâns de credinţe, crezuri şi concepţii aşa numite religioase. Aceste definiţii şi catalogări sunt rezultatul abordării ştiinţifice (religionwissenshaft) începută la sfârşitul secolului XIX în mediile universitare occidentale. În ce ne priveşte vom căuta să tratăm această temă din perspectiva credinţei creştine ortodoxe, perspectivă care diferă în puncte esenţiale de abordările ştiinţifice, sociologice, filosofice, istorice sau psihologice. Nu interesează aici nici perspectiva culturală, mult răspândită de altfel în mediile intelectuale, ci doar revelaţia creştină ortodoxă....
Perioada la care ne referim, mai precis din frageda tinereţe şi până la botez, este descrisă de autor în lucrarea autobiografică Mărturisiri. Am ales în mod deosebit această lucrare deoarece ca descriere a frământărilor unui suflet tânăr aflat în căutarea adevărului şi a lui Dumnezeu şi supus tuturor ispitelor, ea rămâne actuală în orice vreme. Din acest motiv vom încerca să facem paralele şi legături concrete cu situaţiile din zilele noastre, dovedind astfel afirmaţia anterioară şi - sperăm - aducând întărire tinerilor de azi aflaţi în situaţii duhovniceşti similare....
Poporul român s-a născut ortodox și a trăit cu frica de Dumnezeu. Acest fapt ne îngăduie să ne comparăm dreptului Iov. Similitudinile sânt izbitoare: Satana cere Domnului permisiunea de a-l încerca pe Iov - pe drept credincioşii români, ca aceştia loviţi fiind să se lepede şi să hulească pe Dumnezeu. Astfel, suntem ocupaţi de unguri şi de turci mai multe sute de ani pierzându-ne independenţa politică şi economică, dar rămânând neclintiţi în credinţa strămoşească, și nehulind, precum dreptcredinciosul Iov.
Satana, nemulţumit, plusează: ,,Lasă-mă să le atac credinţa şi Biserica, atunci cu siguranţă se vor sminti şi vor ajunge hulitori de Dumnezeu.” ,,Îl dau în puterea ta. Numai nu te atinge de viaţa lui.” (Iov II, 6)...
