Poziţia părintelui Serafim Rose faţă de durata zilelor Facerii

 

Poziţia părintelui Serafim Rose faţă de durata zilelor Facerii

pr. Dan Bădulescu

 

O parte din contestatarii ortodocşi ai duratei zi = 24 de ore care acceptă de altfel în mod bizar orice altă durată, dar sunt ferm convinşi, aproape dogmatic că nu au fost 24 ore, aceleaşi de azi – se bizuie oarecum paradoxal tocmai pe… părintele Serafim Rose, invocând faptul că el nu s-a pronunţat ferm pentru acest interval:

„Să cercetăm acum modelul patristic al celor Şase Zile ale Facerii. Nu vom sta să încercăm a ghici „cât de lungi” au fost acele zile deşi, când vom ajunge la sfârşit, vom avea o idee destul de limpede despre felul cum priveau Părinţii lungimea lor. Mulţi fundamentalişti socotesc că înţelegerea literală a Facerii se pierde dacă nu se acceptă că zilele sunt exact de douăzeci şi patru de ore; iar mulţi dintre cei care doresc să împace Facerea cu teoria modernă a evoluţiei cred că speranţele lor depind de acceptarea acestor zile ca fiind de milioane sau miliarde de ani lungime, conformându-se astfel presupuselor descoperiri ale geologiei. Cred că putem spune fără a greşi că ambele păreri sunt pe alături de subiect.”[1]

De aici s-ar trage concluzia că, fie nu se poate şti cât de lungi au fost acele zile, fie chiar, că acest lucru nici n-a contat pentru Sfinţii Părinţi, şi deci nici pentru noi, neavând nici o treabă cu mântuirea. Evoluţioniştii teişti modernişti ortodocşi pot răsufla uşuraţi: inamicul lor nr. 1, părintele Serafim Rose, le-a furnizat o armă letală în privinţa datării acelor zile, iar ortodocşii tradiţionalişti se văd reduşi la stadiul de fundamentalişti creaţionişti penticostali. Numai că, lucrurile nu s-au oprit acolo. Din nefericire pentru modernişti, cine citeşte mai departe vede că:

„Nu înseamnă că aceste zile nu ar fi putut fi de douăzeci şi patru de ore, dacă Dumnezeu ar fi voit aşa; unul sau doi dintre Părinţi (de pildă, Sfântul Efrem Sirul) chiar afirmă explicit că aveau douăzeci şi patru de ore. Dar cei mai mulţi dintre Părinţi nu spun nimic despre acest subiect: nu era un subiect de discuţie în zilele lor şi se pare că nu le-a dat prin minte să stăruie a proiecta măsura timpului lumii noastre căzute asupra uluitoarelor şi minunatelor întâmplări ale celor Şase Zile.”

Iar în scrisoarea către evoluţionistul teist A. Kalomiros, părintele spune:

„tot aşa orice altceva se zice a fi fost zidit şi tocmit cu rânduială după zidirea cerului şi a pământului nu sunt numiri goale, ci însăşi fiinţa firilor zidite corespunde puterii numelor acestora.”[2] Desigur, acestea sunt încă principii generale; să vedem acum câteva dintre aplicaţiile particulare ale acestor principii, aparţinând Sfântului Efrem:

„Deşi atât lumina, cât şi întunericul au fost zidite într-o clipită, totuşi atât ziua cât şi noaptea Zilei întâi au ţinut câte douăsprezece ceasuri fiecare.”[3]

Este limpede că Sfântul Efrem… înţelege Cele Şase Zile ale Facerii ca fiind chiar şase zile, fiecare de câte douăzeci şi patru de ore, pe care le împarte într-o „seară” şi o „dimineaţă” de câte douăsprezece ore fiecare.

Am luat în mod deliberat „simpla” tâlcuire la Facere a Sfântului Efrem Sirul înainte de a cita alte tâlcuiri mai „mistice”, fiindcă această înţelegere „simplă” a Facerii este cea mai greu de acceptat pentru mintea modernă „luminată”. Bănuiesc că cei mai mulţi creştini ortodocşi nefamiliarizaţi cu Sfinţii Părinţi vor zice îndată: „E cam prea simplu ! Astăzi se ştie mult mai mult. Daţi-ne nişte Părinţi mai sofisticaţi.” Din păcate pentru „înţelepciunea” noastră modernă, nu există Părinţi mai „sofisticaţi”, căci până şi Părinţii cei mai „mistici” înţeleg textul Facerii tot aşa de „simplu” ca şi Sfântul Efrem ! Cei ce doresc ceva mai „sofisticat” la Sfinţii Părinţi se află sub influenţa idelor apusene moderne care sunt cu totul străine Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe. Dar trebuie să vă arăt acest lucru prin citate din mai mulţi Sfinţi Părinţi.

Să cercetăm acum îndeosebi problema „lungimii” celor Şase Zile ale Facerii. Cred că şi aceasta este încă o problemă de importanţă secundară între cele ridicate de teoria evoluţiei, dar nu strică să ştim ce anume gândeau Sfinţii Părinţi despre ea, cu-atât mai mult cu cât de-aici începem să întrezărim marea deosebire dintre ideea apuseană modernă şi ideea patristică despre facerea lumii. Indiferent cum le înţelegem, aceste „Zile” sunt cu totul mai presus de înţelegerea noastră, care cunoaştem doar „zilele” stricăcioase ale lumii noastre căzute; cum oare ne-am putea măcar închipui acele Zile când puterea ziditoare a lui Dumnezeu era în plină lucrare ?

Nici Sfinţii Părinţi nu par a vorbi prea mult despre ele, fără îndoială fiindcă pentru ei nu constituiau o problemă. Ele constituie o problemă pentru oamenii moderni, mai ales fiindcă încearcă să înţeleagă zidirea lui Dumnezeu prin mijlocirea legilor firii din lumea noastră căzută. Pare-se că Părinţii socoteau că acele Zile, ca durată, nu se deosebeau de zilele pe care le cunoaştem, iar unii dintre ei specifică, într-adevăr, că ele erau de douăzeci şi patru de ore lungime, cum face Sfântul Efrem.”[4]

Deci învăţătura patristică spune limpede că Dumnezeu, deşi ar fi putut crea totul dintr-o dată, a ales să creeze în trepte de o tot mai mare desăvârşire, fiecare treaptă fiind lucrarea unei clipe sau a unei foarte scurte perioade de timp, culminând cu facerea omului, împăratul zidirii; iar întreaga lucrare este încheiată nu într-o clipită, nici într-o perioadă de o lungime nedefinită, ci oarecum la mijlocul acestor extreme, exact în şase zile.

Sfântul Efrem şi Sfântul Ioan Gură de Aur, în tâlcuirile lor la Facere, privesc foarte clar zidirea lui Dumnezeu ca fiind lucrarea a şase zile „literale”, Dumnezeu creând în fiecare din ele în mod „imediat” şi „într-o clipită”. Iar Sfântul Vasile cel Mare, contrar convingerii larg răspândite a „evoluţioniştilor creştini”, socotea zidirile lui Dumnezeu ca „imediate” şi „dintr-o dată”, şi privea cele Şase Zile ca având exact durata de douăzeci şi patru de ore; căci iată ce zice în privinţa Zilei întâi:

„Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, adică durata unei zile şi a unei nopţi. […] Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, zi una. […] A spus «una» pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea.”[5]

Aşa că… nici cu părintele Serafim nu se poate dovedi că acele zile nu aveau 24 de ore. În ce priveşte citatele din părinţi, prezentăm în anexă suficiente pentru a proba nu numai că Părinţii într-un glas au socotit, cel puţin până în sec. XIX că acele zile au durat 24 de ore fiecare, ci şi, că aceste ore erau aceleaşi ca şi cele de azi.

Totuşi, legat de părintele Serafim, trebuie spuse în numele adevărului şi acestea: nu trebuie nicidecum uita că un om, fie el şi Sfânt Părinte, este mai înainte de toate ancorat şi delimitat în timp şi spaţiu. Deci, aşa cum acei Părinţi din vechime erau greci, etc., la fel şi părintele Serafim a fost un american din sec. XX. Ca atare, el s-a exprimat într-un anume context spaţio-temporal care l-a influenţat fără tăgadă. Ne referim acum direct la contextul polemicii sale cu evoluţioniştii teişti. Părintele a căutat o poziţie echilibrat-ortodoxă între evoluţionismul teist de factură catolică şi creaţionismul de tip neo-protestant. Ca ortodox, el a sesizat just că aceste pericole nu sunt câtuşi de puţin egale pentru ortodoxie, şi că pericolul nr. 1 era – şi este în continuare” – evoluţionismul teist, ce s-a instaurat de atunci şi până în zilele noastre autoritar în învăţământul teologic de seminarii şi facultăţi. E de ajuns să dăm o căutare prin toate materialele ortodoxe, manuale, catehisme, etc., din această perioadă, cu privire la „durata zilelor creaţiei”, şi veţi găsi acolo, orice, dar răspicat: nu 24 de ore! În nici un caz aceleaşi ca acum!

Având deci de luptat cu asemenea munţi, şi fiind practic aproape singurul în acel moment (în orice caz la modul atât de curajos şi vizibil, posibil atunci doar în America!), părintele Serafim a avut anumite influenţe incontestabile din zona creaţionistă. Una dintre ele este aceea potrivit căreia, în trecutul omenirii au existat cel puţin două momente catastrofale în care s-au perturbat toate datele creaţiei: căderea în păcat şi potopul. Ca atare, ştiinţa nu poate nicicum sonda evenimente petrecute înaintea acestora, lumea de azi cu cosmologia, biologia, antropologia ei, fiind drastic diferită de cea de atunci. Cât de patristică este această opinie?

Aplicând, pe cât ne pricepem în acest moment, principiile chiar ale părintelui, răspundem că: nu am întâlnit la nici un Părinte ideea că, în urma celor două cataclisme s-ar fi modificat ceva în sensul spaţiului, timpului şi astrofizicii  (corpuri cereşti, mişcările lor, etc.)!

Într-adevăr, călcarea poruncii a adus în creaţia văzută moartea, atât a  omului cât şi tuturor vieţuitoarelor[6], deci în regnul viului, dar nu a modificat nimic esenţial în rânduielile neviului.

Deci cutezăm a afirma, în cor cu Părinţii: La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, timpul şi spaţiul, instantaneu şi cu dimensiunile depline. Contrar învăţăturilor ştiinţei de azi, spaţiul/cerul este o sferă cu aceeaşi dimensiune, astăzi ca şi cea din prima clipă a creaţiei. Nu se expandează şi nu se contractă.

Timpul? El este spaţiul în mişcare, şi se scurge regulat ca un ceasornic, în acelaşi ritm, astăzi, ca şi în prima clipă a creaţiei: nu se dilată şi nu se contractă.

Singurele evenimente majore astrofizice de proporţii au fost:

• apariţia luminătorilor în ziua – şi niciodată, nicidecum „era”! – a patra, şi
• schimbarea mişcării planetare ce a fost în zilele 4-6 sincronă, iar după crearea omului – deci nicidecum după vreun păcat, s-a introdus „anomalia” adică mersul individual al corpurilor,[7] aceasta fiind o minune care nu afectat/modificat cumva nici spaţiul nici timpul!

În încheiere, ne exprimăm recunoştinţa şi dragostea pentru părintele Serafim, căruia îi datorăm atât de mult şi în atât de multe domenii teologice[8]. Faptul că în anumite privinţe a avut nişte ezitări, păreri cumva diferite care l-ar scoate din „corul Părinţilor”[9] sau chiar şi erori, nu trebuie să aducă vreo scădere a meritelor sale şi aprecierilor noastre. Cu duhul, el s-a apropiat exemplar de mult, şi micile sale scăpări nu ne pot sminti. Creştineşte ar fi fost ca precum Sem şi Iafet, să le acoperim sub tăcere. Şi aşa am şi făcut o perioadă de timp, dar întrucât, cei modernişti s-au folosit şi se folosesc în polemicile cu noi exact de aceste „fisuri” lăsate dintr-un motiv sau altul de părinte, a trebuit să fie făcute astfel de clarificări, nădăjduim, cu mila lui Dumnezeu, spre slava Adevărului.

 

____________________________________________________

[1] Ierom Serafim Rose Cartea facerii, crearea lumii şi omul începuturilor, Sofia, 2001, p. 64

[2] Sf. Vasile, Hexaimeron 9, 1, ed. cit., pp. 170-171.

[3] 486 Sf. Efrem, Tâlcuire la Facere 1.

[4] Idem, p. 261

[5] Sf. Vasile, Hexaimeron 2, 8, ed. cit., p. 95. Sf. Ambrozie, care a citit Hexaimeronul Sfântului Vasile, a dat aceeaşi învăţătură în propriul Hexaimeron: „în chip cu totul vrednic de arătare a vorbit Scriptura despre o «zi», nu de «întâia zi». întrucât trebuia să urmeze o a doua, apoi o a treia zi, iar mai apoi restul zilelor, putea să se pomenească o «zi întâi», urmând astfel fireasca înşiruire. Dar Scriptura aşază rânduiala ca numai douăzeci şi patru de ceasuri, cuprinzând atât zi, cât şi noapte, să primească numele de zi, ca şi cum cineva ar zice că lungimea unei zile este întinderea celor douăzeci şi patru de ore” (Sf. Ambrozie, Hexaimeron 1, 37). (n. ed.)

[6] Înainte de aceasta nimeni nu murea, Dumnezeu a creat fiinţe vii nemuritoare! Moartea nu există în sine, ea este absenţa vieţii, tot aşa precum întunericul nu a fost creat de Dumnezeu (nu există în sine), ci este absenţa luminii, (răul absenţa binelui, minciuna absenţa adevărului, urâtul absenţa frumosului, etc.)

[7] Vezi pentru aceasta la Matei Vlastare în pr. Dan Bădulescu „Cele cinci minuni cereşti geocentrice” http://www.scribd.com/doc/4022808/Cele-cinci-minuni-cereti-geocentrice?in_collection=3939230

[8] http://www.scribd.com/doc/49560216/Despre-convertirea-ortodoc%C5%9Filor-la-ortodoxie

[9] Vezi http://www.scribd.com/doc/154562188/P%C4%83rintele-Serafim-Rose-%C5%9Fi-geocentrismul şi http://www.scribd.com/doc/158082179/Consensul-Sfin%C5%A3ilor-P%C4%83rin%C5%A3i-asupra-duratei-de-24-de-ore-a-zilei-din-Facerea-I